Păreri prejdenţiale

Beleam eu ochii prin ce se mai zice pe interneţi, şi dau cu ei, ochii, de un titlu de ştire. Bine, mint. De fapt, de un “preview” al unui titlu de ştire.

Băsescu: Românii au un IQ peste media europeană.

Da, normal. E adevărat. MAI ALES când noţiunea de “medie europeană” e egală cu noţiunea de “Băsesc”.

Şi-acu, concluzia, cu dedicaţie băsescilor de pretutindeni:

Buchete de spini, la început de an

Azi voi fi în tendinţe. Adică în pas cu moda. Dacă tot a început şcoala…

Am câteva dileme ce mă presează an de an în această perioadă… “magică”. După cum cere tradiţia, bulgărele se formează de la o grămăjoară, şi, prin rostogolire, devine mare, mai mare şi mai mare. Cam aşa stă treaba şi cu dăscălimea şi tot ce înseamnă această specie.

De ceva ani, de pe la mijloacele lui august apar zvonuri cum că parcă s-ar pregăti de noi proteste, că neah, nu sunt bune nici anul acesta salariile. Acuma deh, suntem o ţară europeană, mai nou doar politic vorbind, şi atunci trebuie să avem salarii de acelaşi nivel cu restul europenilor, nu? Treaba e simplă, nu se necesită doctorat să pricepi lanţul cretinismelor.

Boon. Se apropie vertiginos începutul de an şcolar. Peste tot explozie de ştiri care mai de care mai însiropate cu jeg cvasi-sentimental, cu zâmbete perfide de elevi şi părinţi preocupaţi cu evaluarea celui de lângă. Flori… câte or mai fi. Maşini… câte poate cuprinde şoseaua de lângă şcoală (parcarea e pentru retardaţi, eşti zero barat dacă te înfigi cu poşirca în parcare şi nu ţi-o caci în faţa porţii instituţiei şcolare).

Şi acum tam-tam, pregătiţi tobele…..

“Fiecare pasăre pe limba ei piere”

Încă îmi trec fiori reci pe şira spinării la gândul că am întâlnit, întâlnesc şi voi întâlni cea mai josnică fiinţă din lume. Pe TINE.

Definiţia ta este simplă: lingău. Sau pupincurist. Te las să îţi alegi apelativul. Oricum tot patetic eşti.

Întreaga ta existenţă se bazează pe prezenţa unei perechi de buci între care să îţi prestezi activitatea.

Pentru tine nu contează cât sunt ele de maro, de mizerabile, de mari sau de mici, de păroase sau epilate. Contează doar existenţa lor în jurul obrazului tău.

Închizi ochii, inspiri ce a mai rămas din aerul curat şi încă neflatulat, după care execuţi cu nonşalanţă binecunoscuta-ţi mişcare de ţuguiere a buzelor, întru imediata curăţare a locului de muncă.

Da, e locul tău de muncă.

… se afundă ca plumbul şi iese ca frunza

EU am să îţi povestesc puţin despre tine, care minţi fără neruşinare.

TU eşti toată tagma umană, rasă stilată şi fină, elegantă şi domnească.

TU eşti politicianul care îmi vâră pe gât nimicuri electorale, îmi promite viaţă la nivel înalt, îmi promite buzunarele decent conturate, dar de fapt mă minte. Mi-e scârbă de mârşăviile tale şi de vorbele diabetice cu care scuipi gloata. Zi de zi mă împiedic de umbra ta şi mă roade faptul că exişti. Mă macină pe dinăuntru şi nu mă face decât să simt pentru tine un dispreţ total şi o dorinţă vie de a te vedea dormind în propriul tău jeg. Mă întreb uneori dacă ai discernământ, dacă ai suflet, mai bine spus. Tu pretinzi că ai, că eşti alături de mine, că lupţi pentru mine şi cu mine. Dar EU ştiu că pentru tine sunt doar o sursă de venit, o posibilă grămăjoară de verzişori, sau probabil un plin pentru bolidul tău. Şi rânjeşti.